si cine i-a luat locul?
Pachetul de cafea și kent-ul, lung și necartonat, au fost soluția ce a funcționat. Au deschis uși, au escaladat birocrația, o mică atenție, preventivă, ce a mai uns din rigiditatea sistemului. O mică atenție pentru o altă atenție.
Impreună au unit poporul mai bine ca nimeni și nimic altceva.
Tot pachetul de cafea era si cel mai popular cadou adus de afara de cei plecati pentru cei rămași. Care de multe ori ajungea la un medic, o secretară, doamna dirigintă, omul de la permise. Intr-un continuu lanț antropologic.
A fost alimentul rămas vesnic neconsumat. “Unealta” care tinea copii in facultate sau motiva absențe.
Salariile medicilor, profesorilor si a altor bugetari si atunci erau mici. Dar kent-ul si cafeaua compensau deficitul.
Pachetul de cafea, găsea intrările sistemului prin care puteai să te strecori in determinarea ta, astfel incât, la final, puteai spune că “te-ai descurcat”.
A fost cafeaua în care România și-a ghicit viitorul. In același timp, probabil și cauza.
