(c) România 2017
„Ce vrei mă?! Vino joi, avem program prelungit”
” Mergeți la ce ghișeu doriți, dacă-l mai găsiți deschis”
„Este biroul meu personal, instituția publică este afară”
Există momente în viața unui om, de care ai parte extrem de rar sau chiar o singură dată. Iar ele sunt incărcate cu o emoție și măreție deosebite. Precum ziua nunții, prima mașină, prima casă, sau ziua când interactionezi cu instituția publică.
Și în cazul meu există asemenea momente, puține recunosc, când din păcate, am și eu nevoie de organul statului. Ăla pe care statul mă obligă să-l plătesc lunar, chiar dacă de cele mai mult ori nu am nevoie de el sau de unele chiar deloc.
Iată că acum am avut.
Entuziasmat și cu zâmbetul pe buze, am plecat spre SPCLEP Pitesti, să beneficiez și eu de serviciile institutiei infiintată cu unicul ei scop de a-mi fi de folos la nevoie. Ce sentiment frumos de siguranță și incredere mă pătrunde. Simt și eu că fac parte dintr-o lume civilizată, plină de răspundere civilă cu o orientare maximă către cetățenii săi.
Abia dacă reușesc să-mi țin în frâu emoțiile trezite de acest sentiment. Uhh. Dar voi reveni mai jos la această nostalgie.
Inapoi în timp.
Există în România, paradoxal, și entități care functionează împotriva celor pentru care au fost infiintate. Precum un aprozar care-și întâmpină clienții cu un cod de intrare la usă.
Partidele politice au confiscat instituțiile publice, penetrându-le cu oameni ce au merite deosebite în activități de partid, indiferent de calificarea si experienta lor.
Repercursiunile? Sunt și le putem simți cu toții.
Instituțiile publice nu înteleg că unicul lor scop este sa deservească cetățeanul contribuabil, precum o firmă ce-și deservește clienții. Încă nu este suficient de clară noțiunea de „Orientare către client”. Precum o firma care face follow up pe clientii ce tocmai i-au folosit serviciile.
Apropo, când ați fost sunat ultima dată de către cineva de la o institutie publică pentru a vi se cere părerea despre cum vi s-a parut cea mai recentă experientă avută?
Statul, în raport cu calitatea serviciilor prestate către contribuabilii săi, nu are setate KPI-uri. Nu are target.
Funcționarii nu sunt evaluati si nu au criterii de performanta. Longevitatea lor in cadrul institutiei si pe functia respectivă, nu este dependentă de performanța si gradul de atingere al indicatorilor de performantă.
Practic, toti se scaldă în apele linistite ale mediocrității fără ca cineva să-i deranjeze din contemplatie.
De unde si deja celebra sintagmă mostenită
„E mai bine la stat, ai siguranța locului de muncă”.
Instituția statului nu are concurență. Cetățenii (clienții săi) nu pot opta pentru o entitate sau alta. Nu ai de ales. Așa apare și lipsa preocupării funcționarilor publici pentru a crește calitatea serviciilor oferite. Și dacă nu-ți convine, mută-te din țară! Ești dependent de unica entitate ce te poate deservi într-o anumită nevoie.
Revenim la momentul plin de emoție in care eu mă intersectez cu el, Funcționarul public.
SPCLEP Pitesti si-a aprobat singură un program de functionare pentru cetățeni până la orele 14:00 iar vinerea până la 12:00. Acestea sunt intervalele in care li se permite cetătenilor să aibă nevoi. Au totusi si un colac de salvare prin care-ti scoate ochii.
„Ce vrei mă?! Vino joi, avem program prelungit”. JOI, 1 zi pe săptămână pentru cetățean.
Acum intelegi de ce unii dintre noi, vin cu noaptea in cap și dorm pe trotuare ca să-și ocupe loc la coadă?
Și pentru toate acestea, statul intermediază relația cu cetățeanul punându-i la dispozitie un canal de comunicare.
Unicul, canal de comunicare. Sau 2 ore pe săptămână să te asculte în așa zisul birou personal. Câtă empatie.
Un gemulet, pozitionat la inăltimea de 1 metru, astfel tu, contribuabilul, sa iti iei pozitia de rugăciune și cu ochii mari si glas domol, să-ti cerșești serviciile de care ai nevoie, pe care le plătești și pentru care are sens instituția la al cărei gemuleț stai tu aplecat.
Am ajuns intr-o zi de miercuri, la 14:05 in fața gemulețului. Când a venit randul meu, mi-au inchis geamul in nas, trimitându-mă la afisul cu programul de liniște lipit pe ușa intrării în instituția publică.
Programul este pentru pensionari si someri. Dacă faci parte din populația activă (forța de muncă ocupată), nu ai cum să beneficiezi de acest serviciu. Adică cei din taxele si impozitele cărora este format bugetul pentru pensionari, someri, asistati social și bugetari.
A fost a doua mea încercare de a beneficia de serviciile aceleiași instituții. Prima dată i-am deranjat intr-o zi de vineri, la 12:05 am.
Ce a urmat, apare in clip.
PS. Apropo, oare de unde nevoia și pentru ce scop de a avea televizor la serviciu?